Preturi Carburanti
EUROLUK 955.81ECTO 986.42EURO L DIESEL5.89ECTO SUPER DIESEL6.18GPL AUTO3.10
* Preturile sunt afisate in RON si reprezinta preturile medii in statii.
LUKOIL
Lubrifianti auto
Funcţiile respective ale uleiurilor sunt suplimentate de o serie de caracteristici, care sunt diferenţiate în funcţie de tipul de ulei: sintetic, semisintetic sau minerale. Uleiurile de motor se compun din 3 elemente:
Tendinţele generale de dezvoltare ale construcţiei de motoare sunt: creşterea raportului dintre puterea şi capacitatea cilindrică a motorului (în continuare puterea specifică pe litru), creăşterea gradului de economisire a carburantului şi a fiabilităţii, îmbunătăţirea proprietăţilor de pornire, scăderea indicatorilor de greutate şi gabarit. Rezolvarea oricărei din aceste probleme este strâns legată de problemele folosirii uleiurilor de motor. Pentru asigurarea unei funcţionări fiabile a motoarelor, uleiurile care se folosesc în acestea trebuie să posede anumite proprietăţi de exploatare.
Fiabilitatea funcţionării motorului este determinata în cele mai multe cazuri de modul cum ştim să alegem uleiurile cu vâscozitatea optimă. Intr-o gamă largă de condiţii de exploatare, cele mai eficiente uleiuri sunt cele a caror vâscozitate se modifică în cea mai mică măsura în cazul schimbării temperaturii uleiului.
Pentru asigurarea unui grad minim de uzură a pieselor motorului, este mai bine să se folosească uleiuri cu vâscozitate mare. Totuşi, creşterea vâscozitatii peste masura duce la creşterea pierderilor la frecare, ceea ce determină creşterea consumului de combustibil. Scăderea vâscozităţii iniţiale, de regula, îmbunătăţeşte gradul de pompare a uleiurilor la temperaturi scăzute, care caracterizeaza capacitatea uleiului de a ajunge la timp în locurile de ungere în momentul pornirii motorului. Cu cât este mai bună capacitatea de pompare, cu atât este mai scăzut gradul de uzare a pieselor motorului la pornire şi randamentul mai ridicat pe bază diminuării consumului de combustibil. De aceea constructorii au tendinta să aleagă valoarea optimă de vâscozitate a uleiului în funcţie de tipul de motor şi condiţiile de exploatare.
Caile principale de creştere a "puterii specifice pe litru" la motoarele moderne şi de perspectivă sunt: creşterea coeficientului de compresie în cilindrii motorului, optimizarea compoziţei amestecului carburant-aer (de ex. injectarea directă a combustibilului sub presiune ridicată) şi întroducerea aerului turbo. Totuşi, această duce la creşterea sarcinilor termice şi mecanice pe piesele motorului şi condiţiile de acţiune ale uleiului se înaspresc substanţial. Contactul intensiv al uleiului cu gazele care pătrund în carter mareste viteza de oxidare a acestuia. Acţiunea gazelor carburante şi suprafeţelor încălzite asupra peliculei de ulei de pe piesele grupei de cilindri şi pistoane duce la formarea depunerilor care conţin carbon cu temperatura foarte ridicată (calamina şi lacuri). Cocsarea canelurilor pentru segmenţii de piston poate duce la limitarea gradului de culisare a segmenţilor urmată de apariţia uzurii ridicate şi zgârâierea suprafeţei camaşii cilindrului şi în ultima instanţa la deteriorarea segmenţilor de piston, urmată de pierderea compresiei motorului.
În scopul uşurării greutăţii motorului, constructorii apelează la diminuarea volumului sistemului de ungere, ceea ce duce la creşterea factorului de circulaţie a uleiului pe unitatea de timp şi intensificarea procesului de oxidare a acestuia. Scăderea efectivă a vitezei de formare a calaminei şi lacurilor în sistemul de ungere al motorului este posibilă numai în cazul în care uleiul are proprietăţi ridicate de spălare, dispersie şi antioxidante.
Pentru creşterea fiabilităţii şi asigurarea unei resurse ridicate de funcţionare a motorului este necesar ca uleiurile de motor să aiba un nivel ridicat al parametrilor de prevenire a uzurii si zgârieturilor.
Pentru diminuarea gradului de uzură şi corodare a pieselor din grupa cilindrilor şi pistoanelor şi lagarelor vibrochenului, determinate de produsele acide rezultate din arderea combustibilului, uleiurile de motor trebuie să aiba acţiune de neutralizare.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească uleiul se determină nu numai în funcţie de tipul motorului, particularităţile de constructie ale agregatelor, dar şi în funcţie de condiţiile de exploatare, precum şi de calitatea combustibilului. Astfel, în cazul functionării motorului fără să fie încălzit, ca urmare a arderii incomplete a combustibilului, în carter pătrund produse care oxidează şi îmbâcsesc uleiul. Ca urmare, în condiţiile condensării umezelii în carterul motorului poate să crească în mod însemnat gradul de formare a depunerilor la temperatura joasă (mâl). Formarea mâlului în carterul motorului poate fi prevenită prin folosirea uleiurilor care au proprietăţi ridicate de dispersie.
Fiabilitatea motorului depinde intr-o măsură însemnată de capacitatea uleiurilor de motor de a-şi menţine proprietăţile de exploatare în cazul în care patrunde apa, ceea ce este caracteristic pentru uleiurile care se folosesc la nave.
Uleiurile fabricate dupa tehnologiile moderne trebuie să-şi menţină proprietăţile de exploatare o perioadă îndelungată (de la 500 până la 2000 de ore funcţionare a motorului, aproximativ 12 - 45 mii km parcurşi). Perioada de schimb a uleiurilor trebuie să fie în strânsa corelaţie cu perioada de schimb a elementelor de filtrare şi cu regimul tehnic de exploatare a motorului. Totodata trebuie asigurat un consum redus de ulei.
Condiţiile de comportare a uleiurilor în motoarele de diferite categorii şi construcţie pot să difere foarte mult, ceea ce îngreunează procesul de alegere a uleiului pentru un anume motor. Pentru uşurarea procesului de alegere a uleiului pornind de la condiţiile de exploatare şi particularităţile tehnice, a fost elaborată clasificarea uleiurilor.
Clasificarea şi sistemul de marcare a uleiurilor de motor
La baza sistemului naţional de marcare a uleiurilor de motor stau datele referitoare la apartenenţa uleiului la una din clasele de vâscozitate şi unei grupe de proprietăţi de exploatare.
Clasificarea uleiurilor în funcţie de vâscozitate
În majoritatea ţarilor dezvoltate din lume, clasificarea uleiurilor de motor în funcţie de viscozitate, folosită uzual, este cea stabilită de SAE (Societatea americana a inginerilor de automobile) în standardul SAE J300 DEC 99, care a intrat în vigoare în luna august 2001, (tabelul 1). Aceasta clasificare cuprinde 11 clase; 6 de iarna - 0w, 5w, 10w, 15w, 20w, 25w (w - winter, iarna) şi 5 de vară - 20, 30, 40, 50, 60.
Clasificarea uleiurilor de motor în funcţie de proprietăţile de exploatare
Cea mai cunoscută clasificare internaţională a uleiurilor de motor în funcţie de domeniul de folosire şi nivelul proprietăţilor de exploatare este clasificarea API (Institutul american de petrol). De la data implementării (1947) această clasificare a fost de nenumarate ori completată, deşi principiul de împărţire a uleiurilor în 2 categorii (S si C) s-a păstrat până în prezent.
În acest sistem de clasificare, uleiurile de motor se notează cu simbolul format din 2 litere. Prima litera indică categoria: din categoria "S" (Service) fac parte uleiurile pentru motoarele pe benzină în 4 timpi, din categoria "C" (Comercial) fac parte uleiurile destinate pentru motoarele de transport auto diesel, pentru tehnica de constructie în afară celei rutiere şi agricultură. Uleiurile universale sunt cele care pot fi folosite pentru ungerea motoarelor pe benzină şi diesel. Cea de a doua literă indică grupa uleiului în funcţie de caracteristicile de exploatare. Cu cât litera este mai îndepartată de începutul alfabetului latin, cu atât este mai ridicat gradul caracteristicilor de exploatare ale uleiului de motor.
Cum trebuie sa alegem uleiul?
Principalii producători de uleiuri, inclusiv Compania Petroliera "LUKOIL", clasifică şi marchează produsele în conformitate cu standardele internaţionale SAE şi API, ceea ce uşurează aprecierea nivelului calităţii acestora.
Pornind de la cerinţele motorului maşinii dumneavoastră şi cele de temperatura ale mediului înconjurător, uleiul de motor se alege pe baza a 2 criterii principale:
Vâscozitatea şi dependenţa acesteia de temperatura într-un interval larg (de la temperatura mediului înconjurător la momentul pornirii la rece în timpul iernii până la temperatura uleiului în cazul sarcinii maxime a motorului în timpul verii) sunt unele din principalele caracteristici ale uleiului de motor.
Pentru motoarele a căror construcţie este diferită, intervalele de temperatură care asigură capacitatea de acţiune a uleiului din această clasă conform SAE se deosebesc substanţial. Acestea depind de puterea demarorului şi mulţi alţi factori de construcţie, tehnologici şi de exploatare.
- Să evite contactul metal-metal dintre piesele în mişcare, rezultând diminuarea energiei consumate şi uzura pieselor
- Să evacueze căldura şi să răcească piesele în mişcare ale motorului
- Să protejeze suprafeţele interne ale motorului împotriva coroziunii produse de apă şi de acizii rezultaţi în urma combustiei
- Să participe la etanseitatea motorului pentru a se asigura raportul de compresie optim
(pentru mai multe informaţii vizitaţi: www.lukoil-lubricants.ro)
Funcţiile respective ale uleiurilor sunt suplimentate de o serie de caracteristici, care sunt diferenţiate în funcţie de tipul de ulei: sintetic, semisintetic sau minerale. Uleiurile de motor se compun din 3 elemente:
-
Uleiuri de baza, care pot fi minerale, sintetice sau o combinaţie dintre cele . Uleiurile de baza pentru uleiurile
de motor minerale sunt fracţii petroliere obţinute din procesarea ţiţeiului, conţinând hidrocarburi (parafinice,
ciclice, aromatice) şi alţi compuşi (cu sulf, cu azot, organo-metalici şi alţii).
Uleiurile de bază pentru uleiurile de motor sintetice sunt obţinute din componenţi rezultaţi din procesele petrochimice prin sintetizarea acestora. Uleiurile sintetice sunt realizate din polialchilglicoli, etirii acizilor bibazici, hidrocarburi sintetice, siliconi (care au proprietăţi deosebite la temperaturi ridicate şi la temperaturi scăzute).
Uleiurile de bază pentru uleiurile de motor semisintetice sunt obţinute din amestecul uleiurilor de bază pentru uleiurile de motor minerale şi uleiurilor de bază pentru uleiurile de motor sintetice.
-
Aditivii sunt în funcţie de severitatea condiţiilor de lucru şi pot fi folositi în calitate de depresant,
ameliorator de indice de vâscozitate, antioxidant, anticoroziv şi altele. Aditivii sunt "intrări" rezultate din
procesele petrochimice.
-
Detergenţii sau agenţii de dispersie sunt folosiţi pentru omogenizarea componenţilor uleiurilor.
Tendinţele generale de dezvoltare ale construcţiei de motoare sunt: creşterea raportului dintre puterea şi capacitatea cilindrică a motorului (în continuare puterea specifică pe litru), creăşterea gradului de economisire a carburantului şi a fiabilităţii, îmbunătăţirea proprietăţilor de pornire, scăderea indicatorilor de greutate şi gabarit. Rezolvarea oricărei din aceste probleme este strâns legată de problemele folosirii uleiurilor de motor. Pentru asigurarea unei funcţionări fiabile a motoarelor, uleiurile care se folosesc în acestea trebuie să posede anumite proprietăţi de exploatare.
Fiabilitatea funcţionării motorului este determinata în cele mai multe cazuri de modul cum ştim să alegem uleiurile cu vâscozitatea optimă. Intr-o gamă largă de condiţii de exploatare, cele mai eficiente uleiuri sunt cele a caror vâscozitate se modifică în cea mai mică măsura în cazul schimbării temperaturii uleiului.
Pentru asigurarea unui grad minim de uzură a pieselor motorului, este mai bine să se folosească uleiuri cu vâscozitate mare. Totuşi, creşterea vâscozitatii peste masura duce la creşterea pierderilor la frecare, ceea ce determină creşterea consumului de combustibil. Scăderea vâscozităţii iniţiale, de regula, îmbunătăţeşte gradul de pompare a uleiurilor la temperaturi scăzute, care caracterizeaza capacitatea uleiului de a ajunge la timp în locurile de ungere în momentul pornirii motorului. Cu cât este mai bună capacitatea de pompare, cu atât este mai scăzut gradul de uzare a pieselor motorului la pornire şi randamentul mai ridicat pe bază diminuării consumului de combustibil. De aceea constructorii au tendinta să aleagă valoarea optimă de vâscozitate a uleiului în funcţie de tipul de motor şi condiţiile de exploatare.
Caile principale de creştere a "puterii specifice pe litru" la motoarele moderne şi de perspectivă sunt: creşterea coeficientului de compresie în cilindrii motorului, optimizarea compoziţei amestecului carburant-aer (de ex. injectarea directă a combustibilului sub presiune ridicată) şi întroducerea aerului turbo. Totuşi, această duce la creşterea sarcinilor termice şi mecanice pe piesele motorului şi condiţiile de acţiune ale uleiului se înaspresc substanţial. Contactul intensiv al uleiului cu gazele care pătrund în carter mareste viteza de oxidare a acestuia. Acţiunea gazelor carburante şi suprafeţelor încălzite asupra peliculei de ulei de pe piesele grupei de cilindri şi pistoane duce la formarea depunerilor care conţin carbon cu temperatura foarte ridicată (calamina şi lacuri). Cocsarea canelurilor pentru segmenţii de piston poate duce la limitarea gradului de culisare a segmenţilor urmată de apariţia uzurii ridicate şi zgârâierea suprafeţei camaşii cilindrului şi în ultima instanţa la deteriorarea segmenţilor de piston, urmată de pierderea compresiei motorului.
În scopul uşurării greutăţii motorului, constructorii apelează la diminuarea volumului sistemului de ungere, ceea ce duce la creşterea factorului de circulaţie a uleiului pe unitatea de timp şi intensificarea procesului de oxidare a acestuia. Scăderea efectivă a vitezei de formare a calaminei şi lacurilor în sistemul de ungere al motorului este posibilă numai în cazul în care uleiul are proprietăţi ridicate de spălare, dispersie şi antioxidante.
Pentru creşterea fiabilităţii şi asigurarea unei resurse ridicate de funcţionare a motorului este necesar ca uleiurile de motor să aiba un nivel ridicat al parametrilor de prevenire a uzurii si zgârieturilor.
Pentru diminuarea gradului de uzură şi corodare a pieselor din grupa cilindrilor şi pistoanelor şi lagarelor vibrochenului, determinate de produsele acide rezultate din arderea combustibilului, uleiurile de motor trebuie să aiba acţiune de neutralizare.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească uleiul se determină nu numai în funcţie de tipul motorului, particularităţile de constructie ale agregatelor, dar şi în funcţie de condiţiile de exploatare, precum şi de calitatea combustibilului. Astfel, în cazul functionării motorului fără să fie încălzit, ca urmare a arderii incomplete a combustibilului, în carter pătrund produse care oxidează şi îmbâcsesc uleiul. Ca urmare, în condiţiile condensării umezelii în carterul motorului poate să crească în mod însemnat gradul de formare a depunerilor la temperatura joasă (mâl). Formarea mâlului în carterul motorului poate fi prevenită prin folosirea uleiurilor care au proprietăţi ridicate de dispersie.
Fiabilitatea motorului depinde intr-o măsură însemnată de capacitatea uleiurilor de motor de a-şi menţine proprietăţile de exploatare în cazul în care patrunde apa, ceea ce este caracteristic pentru uleiurile care se folosesc la nave.
Uleiurile fabricate dupa tehnologiile moderne trebuie să-şi menţină proprietăţile de exploatare o perioadă îndelungată (de la 500 până la 2000 de ore funcţionare a motorului, aproximativ 12 - 45 mii km parcurşi). Perioada de schimb a uleiurilor trebuie să fie în strânsa corelaţie cu perioada de schimb a elementelor de filtrare şi cu regimul tehnic de exploatare a motorului. Totodata trebuie asigurat un consum redus de ulei.
Condiţiile de comportare a uleiurilor în motoarele de diferite categorii şi construcţie pot să difere foarte mult, ceea ce îngreunează procesul de alegere a uleiului pentru un anume motor. Pentru uşurarea procesului de alegere a uleiului pornind de la condiţiile de exploatare şi particularităţile tehnice, a fost elaborată clasificarea uleiurilor.
Clasificarea şi sistemul de marcare a uleiurilor de motor
La baza sistemului naţional de marcare a uleiurilor de motor stau datele referitoare la apartenenţa uleiului la una din clasele de vâscozitate şi unei grupe de proprietăţi de exploatare.
Clasificarea uleiurilor în funcţie de vâscozitate
În majoritatea ţarilor dezvoltate din lume, clasificarea uleiurilor de motor în funcţie de viscozitate, folosită uzual, este cea stabilită de SAE (Societatea americana a inginerilor de automobile) în standardul SAE J300 DEC 99, care a intrat în vigoare în luna august 2001, (tabelul 1). Aceasta clasificare cuprinde 11 clase; 6 de iarna - 0w, 5w, 10w, 15w, 20w, 25w (w - winter, iarna) şi 5 de vară - 20, 30, 40, 50, 60.
Clasificarea uleiurilor de motor în funcţie de proprietăţile de exploatare
Cea mai cunoscută clasificare internaţională a uleiurilor de motor în funcţie de domeniul de folosire şi nivelul proprietăţilor de exploatare este clasificarea API (Institutul american de petrol). De la data implementării (1947) această clasificare a fost de nenumarate ori completată, deşi principiul de împărţire a uleiurilor în 2 categorii (S si C) s-a păstrat până în prezent.
În acest sistem de clasificare, uleiurile de motor se notează cu simbolul format din 2 litere. Prima litera indică categoria: din categoria "S" (Service) fac parte uleiurile pentru motoarele pe benzină în 4 timpi, din categoria "C" (Comercial) fac parte uleiurile destinate pentru motoarele de transport auto diesel, pentru tehnica de constructie în afară celei rutiere şi agricultură. Uleiurile universale sunt cele care pot fi folosite pentru ungerea motoarelor pe benzină şi diesel. Cea de a doua literă indică grupa uleiului în funcţie de caracteristicile de exploatare. Cu cât litera este mai îndepartată de începutul alfabetului latin, cu atât este mai ridicat gradul caracteristicilor de exploatare ale uleiului de motor.
Cum trebuie sa alegem uleiul?
Principalii producători de uleiuri, inclusiv Compania Petroliera "LUKOIL", clasifică şi marchează produsele în conformitate cu standardele internaţionale SAE şi API, ceea ce uşurează aprecierea nivelului calităţii acestora.
Pornind de la cerinţele motorului maşinii dumneavoastră şi cele de temperatura ale mediului înconjurător, uleiul de motor se alege pe baza a 2 criterii principale:
- vâscozitate conform clasificării SAE
- nivelul caracteristicilor de exploatare API sau ACEA
Vâscozitatea şi dependenţa acesteia de temperatura într-un interval larg (de la temperatura mediului înconjurător la momentul pornirii la rece în timpul iernii până la temperatura uleiului în cazul sarcinii maxime a motorului în timpul verii) sunt unele din principalele caracteristici ale uleiului de motor.
Pentru motoarele a căror construcţie este diferită, intervalele de temperatură care asigură capacitatea de acţiune a uleiului din această clasă conform SAE se deosebesc substanţial. Acestea depind de puterea demarorului şi mulţi alţi factori de construcţie, tehnologici şi de exploatare.